În primul rând trebuie să se ţină seama ca aşezarea volierei porumbeilor călători să fie pătrunsă de razele de soare. Ea nu trebuie dispusă cu faţa în direcţia de unde vin de obicei ploile, căci umezeala este cauza diverselor boli ale porumbeilor. Cel mai bun loc este să fie aşezată pe un garaj, pe casă, sau în podul casei. Cu cât casa este mai înaltă, cu atât e mai bine. În ceea ce priveşte primejdia animalelor dăunătoare porumbeilor sunt de preferat casele care nu sunt lipite de alte clădiri. în cazul în care casa se găseşte în rând cu altele (lipite de altele), aşa cum se întâmplă cel mai adesea în marile localităţi, se recomandă împrejmuirea acoperişului cu o plasă de sârmă de un metru înălţime, pentru a feri porumbeii de animalele răpitoare. Aşezată sub ţiglele acoperişului, voliera este aerisită. Cine doreşte o aerisire mai abundentă, poate face o fereastră pe acoperiş, aşezată în partea opusă volierei, căci un curent uşor de aer în timpul marilor călduri din vară nu este deloc vătămător porumbeilor. Porumbeii călători au nevoie de mult aer, căci o voliera bine aerisită dă porumbeilor o sănătate perfectă şi o vigoare fizică. Aerul închis aduce diverse boli ale căilor respiratorii şi înlesneşte bolile parazitare. Cei ce locuiesc la blocuri cu balcon pot aşeza o mini-volieră pe o parte din balcon. Dacă voliera dorim să o dispunem în grădină, există marea primejdie a animalelor răpitoare cu păr ca: pisici, jderi, dihori şi aceştia mai ales la ţară, sau cei ce au voliera lângă pădure. Menţionez că în câmp şi în grădină se găseşte o specie foarte primejdioasă de şobolani, care atacă nu numai porumbeii, ci uneori şi găinile şi alte păsări mai mari. Voliera aşezată în grădină, la oraş, poate suferi neajunsuri de pe urma pisicilor şi uneori a oamenilor, deşi jderii şi şobolanii îşi fac mai rar apariţia. Voliera aşezată în grădină în mijlocul oraşului îl costă pe crescător, căci la întoarcerea porumbeilor din concursuri ei se opresc pe acoperişul unei case mai înalte, apoi se pierde timp cu coborârea de pe acea înălţime a casei până jos la voliera. Acest lucru se poate evita aşezând voliera pe locul cel mai înalt.
Chiar dacă pierderea este de minute, sau numai de secunde, la concursuri acest lucru are o mare importanţă. Faptul principal care dezavantajează această instalaţie este că porumbelul venind în jos vine cu viteză, nu nimereşte exact intrarea, se înfricoşează şi se ridică din nou în sus făcând cercuri fără rost în jurul crescătoriei. în asemenea cazuri numai crescătorul versat, care stăpâneşte perfect porumbeii, poate salva situaţia, saşi cheme porumbeii cu un fluierat bine cunoscut de porumbei; deşi ei sunt întotdeauna mai speriaţi când se înapoiază din curse, fiind bine dresaţi la chematul prin fluier al crescătorului ei vor intra rapid în crescătorie învingând frica de a intra în crescătorie.
Intrarea în volieră.
Este cea mai des folosită cea cu ace mânuite, astfel ca după intrarea porumbelului acesta să nu mai poată ieşi. De asemenea, acest lucru trebuie să-l cunoască perfect porumbeii şi să nu staţioneze în faţa acelor. Se foloseşte cu mult succes "sputnik-ul" (a se vedea in pagina următoare o astfel de intrare). Se recomandă ca geamurile de la volieră să fie din cele cu sârmă împletită, căci vara în timpul lunilor cu căldură, nu se încing prea tare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu