Se începe antrenamentul cu toţi puii care au cel puţin 2 pene năpârlite. Se fac 2-3 antrenamente la 20-30 km , lansare in stol întotdeauna, după care zboară programul asociaţiei şi anume:
- 3 etape de 180 km, 2 etape de 350 km, 2 etape de 570 km, 1 etapă de 670 km (planul de zbor pe anul 2009).
Ruta de zbor in ultimi doi ani a fost Polonia si sper să o păstram mai mulţi ani la rând deoarece pană acum am zburat in toate direcţiile şi am năucit porumbeii.
Se zbura de exemplu o anumită rută. Totdeauna columbofilii care nu au rezultate spun că sunt dezavantajaţi pe acea rută din anumite cauze si sunt mulţi dintre aceştia, iar în anul următor votează schimbarea direcţiei de zbor şi tot aşa şi tot aşa, am tot schimbat ruta şi în fiecare an tot facem noi corecţii, iar columbofilii respectivi sunt tot nemulţumiţi.
Vreau să vă spun că încă nu am întâlnit vreun columbofil care nu are rezultate bune cu porumbeii si care sa spună că de vină pentru acest lucru este el, sau porumbeii lui. Totdeauna aceştia au cei mai buni porumbei, ei sunt cei mai pricepuţi crescatori, iar insuccesele lor se datorează altor factori externi.
De fiecare dată când am schimbat ruta de zbor in primul an au venit mai greu porumbeii, de aceea ar trebui să facem si noi ca belgienii, sau olandezii şi să zburam aceeaşi rută mai mulţi ani si dacă s-ar putea chiar cu lansari din aceleaşi localitaţi. Cu toate acestea vreau să specific ca în orice direcţie s-au zburat concursuri naţionale, seminaţionale sau zonale, porumbeii si crescătorii din zona in care imi desfăşor activitatea au avut rezultate dintre cele mai bune:
Loc 1 la 2 etape de Gdansk concurs, national, zboruri pe directia nord
Loc 1 la 2 etape Krasnodon concurs seminational, zboruri pe directia est
Loc 4 la concursul Atena concurs national, distanta mai mare cu 300 de km
Loc 1 Izmit, in Turcia, de asemenea distanta mult mai mare.
Sunt suparat pentru faptul ca au disparut marile concursuri cum erau cele care se desfasurau cand erau zonele sau seminationalele unde aveai posibilitatea de a concura cu multi crescatori direct iar exemplele care le-am dat mai sus sunt edificatoare in legatura cu corectie, directie etc. Nu sunt de acord cu intocmirea clasamentelor pe centre cum se practica in prezent, iar clasamentul national nu este edificator in ceea ce priveste valoarea porumbeilor. Locul 1 national nu poate sa fie nici pe departe si cel mai valoros. Daca esti intr-un centru in care zbori alaturi de alti 20 de crescatori si strangi de la acestia 250 de porumbei dintre care poti sa bagi tu vreo150, imediat iesi campion national si exista grupari mai mari cu crescatori mult mai multi, mai echilibrati valoric, unde este foarte greu sa faci puncte putine. Am dat exemplul acesta deoarece multi columbofili nu cunosc acest lucru. Ei au obiceiul sa intrebe ce loc ai pe tara, iar daca nu te numeri in primii trei inseamna ca nu ai valoare si esti slab. La fel se intampla si la categoria fond sau maraton. Pana acum iti trebuia sa ai macar doua asociatii si tot era bine, acum daca ai 40 de ceasuri si 250 de porumbei maratonul este rezolvat. Fiecare este interesat sa-si aleaga o grupare slab valorica unde are mari sanse. De aceea anul acesta au aparut noi maratonisti, judete care erau pana acum viteziste, demifondiste, in cel mai bun caz generaliste acum au devenit maratoniste. Au invatat maratonul in doi ani. Bomba cea mai mare a venit si de la FCI care a mai umblat un pic la distanta, la categoria maraton international, pentru ca au socotit domniile lor ca doua etape pe an de peste 800 de km este epuizant, este greu de realizat si l-au facut la 2 etape peste 700 km.
Mi-aduc aminte primul an cand am platit cotizatie, demifondul era din 7 etape, generalul din 12 etape iar acum numarul lor s-a redus la jumatate. Asta era acum 20 de ani si in prezent ma intreb daca am progresat sau am dat inapoi ? Conducerea nationala ar trebui sa incerce sa asigure o mai mare echitate in ceea ce priveste numarul de etape din care se extrag punctele pentru campionatul national. Dupa parerea mea, nu mi se pare corect ca o anumita asociatie sa-si aleaga cinci etape din 10, de exemplu, iar o alta cinci din cinci. Ar trebui sa luam exemplu din campionatul de fotbal. Toate echipele joaca acelasi numar de etape dupa care se aduna punctele. Nu am nimic impotriva ca sa se joace un numar mai mare de etape, ele se pot contabiliza in campionatul judetean.
Astfel eu as propune ca la categoria `viteza` sa se ia punctajul la 5 etape din 7, la demifond 4 din 6, la fond 3 din 4, iar la maraton 3 din 3 etape zburate desemnate. Prin aceasta masura s-ar crea sanse mai egale pentru accederea spre titlurile nationale mult ravnite de catre oricare dintre noi. De asemenea, toate asociatiile ar putea zbura acest plan. Imi cer scuze cititorilor daca am spus ceva nelalocul lui, sau am deranjat pe cineva, este doar o opinie personala. 
Prin urmare afirm ca cel mai important lucru este sa fii locul 1 intre columbofilii din asociatia din care faci parte sau in gruparea cu care organizezi concursuri si ai sansa sa te intreci direct cu ei, si pe urma sa speri si la nivel national. Dar si aici intervin multe nemultumiri pentru ca locul 1 este numai unul si toti il vrem si daca vedem ca nu prea avem sanse atunci hai sa mai facem o grupare sa aderam la alta federatie ca doar e democratie si facem ce vrem, zburam cat vrem, cu cine vrem. Si daca tot vorbesc despre suparari, as vrea sa spun ca cea mai mare insatisfactie a avut loc in anul 2002 cand presedinte era domnul Moldovan Florin, care a anulat concursul Krasnodon, seminational, numai pentru columbofilii din Suceava, motivele nu le stiu nici pana in ziua de azi. Acest concurs a fost anulat in momentul când se facea catalogul naţional, iar Suceava avea la categoria maraton palmares crescatori:
Locul 1 - Ciobanu Bogdan
Locul 2 - Terteş Mihai
Locul 3 - Filip Vladi
De asemenea la porumbei maraton locul 1 - Trufin Valentin.
Am vrut să specific această mare nedreptate care mi s-a întamplat deorece rezultatele pe care le-am obtinut in acel an aveau in spate foarte multe ore de munca. La acest rezultat a trebuit să fac echipe un an in Polonia care cuprindea concursul catastrofal de la Gdansk si un an in Ucraina, cu etape catastrofale ce s-au soldat cu pierderi mari deoarece era primul an când testam o nouă rută, culminând cu un Krasnodon de 1000 km foarte greu. Am vrut atunci sa abandonez sportul columbofil, dar iubesc prea mult porumbeii şi am avut mulţi prieteni care m-au încurajat, să trec peste acest eveniment neplacut. De asemenea, îmi pare rău că Asociaţia Columbofilă Suceava este impărţită in trei, iar Asociatia Botoşani este şi ea imparţită in două pentru că împreună am totaliza cel puţin 600 de membri si toţi sunt zburători de fond si maraton, cu corecţii de distanţă intre cel mai apropiat si cel mai depărtat membru de 40-50 de km si am putea aduna la prima etapă de fond 10.000 de porumbei. De asemenea există potenţial de zbor cu asociaţiile vecine Iaşi, respectiv Neamţ, cu care de fapt am zburat ani buni impreună. Printr-un dialog s-ar putea găsi un plan de zbor adecvat. Am putea avea concursuri de 14-15.000 de porumbei intre 1000 de crescători. Aceasta imi este dorinţa cea mai mare şi vă asigur că atunci vom realiza acest lucru vom fi mai respectaţi. Pe viitor imi pun mari speranţe in infiinţarea clubului maraton si il felicit pe această cale pe domnul Tunduc Marius care se implică in activitatea columbofilă si sper să dureze măcar caţiva ani concursurile astea comune care se vor premia şi la care ai şansa să si câştigi ceva bani pentru că in rest cu porumbeii aştia numai cheltuieli sunt.
In ceea ce priveste tratamentul porumbeilor, eu socot că este una dintre cele mai importante operaţiuni pe care un columbofil trebuie să ştie să-l facă, când să-l facă si cât să-l facă. Aici experienţa are un rol important deoarece dacă te iei după firmele care vând produse columbofile ar trebui să le dai medicamente pasarilor cât sa tratezi un elefant, iar dacă te iei după altii ar trebui sa nu le dai nimic. Eu consider că performante columbofile fară tratamente bine făcute şi la momentul oportun nu se pot face. Tare bine ar fi şi la noi dacă ar fi veterinari specializati in porumbei, pe care să-i chemi acasa şi să recolteze probe, să facă analize complexe, după care să ne prescrie tratamente precise şi să ne scutească pe noi de a face tratamente după ureche. Tricomonoza este boala care trebuie tratată cel mai des pentru că apare mereu şi dacă nu este stopată duce la sosiri târzii de la concursuri. In perioada primei clociri fac un tratament de 5 zile la tot lotul, după care porumbeii care participă la zboruri sunt trataţi dupa fiecare zbor de fond timp de 2- 3 zile, incepând cu a doua zi de la sosire şi de fiecare dată cu alt medicament. In ziua sosirii de la zbor le dau doar electroliti, iar in a cincea zi vitamine în apă. La porumbeii de matcă administrez tratamente timp de 3-4 zile la fiecare clocire. Nu dau antibiotice la porumbei decât la cei care au absolut nevoie, deci nu obişnuiesc să tratez cu antibiotice in apă tot efectivul de porumbei. Cei care se îmbolnăvesc sau slăbesc, îi dau deoparte si îi tratez individual cu Spectam injectabil care cred că este cel mai bun medicament posibil pentru porumbei. In luna ianuarie porumbeii trebuie tratati impotriva viermilor si repetat după zece zile. In nici un caz nu trebuie făcut tratament pentru viermi in perioada de năpârlire deoarece pana care este in creştere va fi afectată si va creşte defectuos.
In ceea ce priveste hranirea porumbeilor eu procedez astfel:
In perioada de repaos mancare uşoara formata din: orz, grau, porumb, în timpul zborurilor mancare tip sport din comert, iar în perioada marii năpârliri trebuie oferita mâncare deosebit de consistentă. Exista acum in comerţ mancare de buna calitate de la diferite firme, numai bani să ai…
In ceea ce priveşte concursurile preferate se intelege din ce am scris mai sus că prefer concursurile de maraton care mi se par speciale, dar asta nu înseamnă că minimizez importanta celorlalte categorii. Am jucat toate categoriile si pot să spun cu certitudine că toate sunt grele. Am tratat toate etapele cu aceeaşi atentie, iar când mi-au venit porumbeii bine m-am bucurat la fel, fie că au fost zboruri de 100 km, fie că a fost vorba de 1000 km. Locul 1 este dificil de obtinut în toate. În anul 2006, din cauza gripei aviare nu s-au putut organiza concursuri de fond şi maraton şi a trebuit să zburam numai în ţara, unde am avut rezultate foarte bune şi la categoriile viteza, demifond, general, iar în expoziţia de la Braşov am participat cu 11 porumbei. Am avut mulţi porumbei care s-au clasat in primii 10 atât la 100 km cat si la 1000 de km. Ii respect pe toţi crescătorii care au rezultate bune, indiferent de categorie, pe cei care muncesc pentru dezvoltarea sportului columbofil, pe cei care au umblat pe la porţile străinilor şi au adus material genetic de calitate în ţara. Dacă vrei să fii respectat pentru ceea ce faci mai întai de toate trebuie sa ii respecţi tu pe altii.
Pentru cei care se apuca de acest frumos sport eu le-aş recomanda urmatoarele:
- trebuie să ştie încă de la început că rezultatele bune se obţin foarte greu;
- columbofilia este o pasiune foarte costisitoare în ceea ce priveşte banii, dar şi timpul acordat;
- trebuie să aibă rabdare mare şi încredere în ceea ce intreprind;
- să nu abandoneze niciodată o muncă începută;
- incă de la început să nu umble cu jumătăţi de măsură;
- să se hotărască de la început la ce categorie doresc să participe;
- să meargă toamna la marii crescători şi să cumpere pui tardivi sau ouă pentru că au mai mari sanse decât în restul anului;
- să cumpere porumbei la început de la un singur crescător care are porumbei puţini şi zboară constant bine mai mulţi ani;
- să incerce să cumpere porumbei din porumbei de vârf, chiar dacă preţul este de zece ori mai mare;
- trebuie să studieze publicaţii columbofile şi să se documenteze mereu în acest sens;
- să întrebe de cei mai buni şi să ştie că mereu au de învăţat;
- să zboare toate etapele care sunt în planul asociaţiei din care fac parte;
- să zboare cu porumbeii de un an toate etapele de mare fond, iar din cei care ramân să scoată pui;
- să facă consangvinizare pe porumbei numai între cei care zboară de excepţie şi nu pe linii sau rase;
- să nu-i intereseze pedigreele decât dupa ce aceştia ajung campioni si doar ca fapt divers;
- să ştie ca pedigreele nu zboara, ci porumbeii;
- să înveţe să trateze corect porumbeii si sa fie convinşi că fară acest lucru nu ai cum să faci performanţă;
- să aibă incredere în crescătorii de la care cumpără porumbei şi să ţină legatura cu aceştia mereu.
Zilnic se analizeaza starea fizica a porumbeilor
In concluzie, aş dori să spun că sunt mulţumit de porumbeii pe care îi am in prezent. Zbor cu ei de 17 ani, sunt aceiaşi şi mi-au adus multe satisfacţii atat mie cât şi multor crescători carora le-am dat porumbei. Dacă starea sanătaţii îmi va permite, sper să ameliorez in continuare această familie de porumbei şi s-o dezvolt si mai bine. Este o pasiune care implică timp, rabdare, perseverenţa, investiţii materiale semnificative, dar mai ales investitii spirituale. Dacă reuşeşti să depaşeşti insuccesele si frustările, rezultatele vor apare si vor fi in directa legatura cu efortul şi sufletul pus. Vă las şi pe dumneavoastra să trageţi concluziile de rigoare, dar din punctul meu de vedere merită din plin.
Cu acest prilej aş vrea să evidenţiez numele catorva crescători pe care îi cunosc şi pe care îi respect pentru tot ceea ce au facut pentru sportul columbofil romanesc. Acestia sunt domnii: Bilius Mircea, Terteş Mihai, Filip Vladi, Avasiloaie Cătălin, Ujeniuc Liviu, Uşurelu Romeo, Tanasă Ionut, Costea Muller, Iacob Cătălin, Iftime Sorin, Băcalu Dănuţ, Manoilă Vasile, Vasiliu Mihai, Ţurcanu Mihai, Ciubotaru Iustin, Feştilă Ioan, Nour Gabi, Sfarghiu Liviu, Urzica Costel, Buţucanu Ştefan, Rădulescu Mihai, Bibi Ştefănescu, Trifan Mihai, Tunduc Marius.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu