Ma numesc Ciobanu Bogdan, am varsta de 40 de ani, locuiesc in satul Grigoresti, comuna Siminicea, la o distanta de 15 km de orasul Suceava si am ca pasiuni columbofilia si apicultura.
Inca de mic copil am indragit porumbeii. Aveam porumbei de curte, guţani cum li se mai spune, care zburau afara si iarna deorece nu erau ulii. Acum porumbeii stau inchisi din luna septembrie pana in aprilie. Cele mai mari suparari le-am avut si le am in continuare din cauza acestor pasari rapitoare care de-a lungul timpului s-au hranit cu nenumarati campioni si pasari zburatoare foarte bune, iar de pui nu mai vorbesc, pentru ca mi-au rapit sute de exemplare. Locuiesc la 200 de metri departare de padure, o padure care se intinde pe cateva mii de hectare, fiind o zona ecologica pentru om dar in acelasi timp si un habitat excelent pentru uliul porumbar. Cel mai tare ataca incepand cu prima decada a lunii mai si pana la sfarsitul lunii iunie, cand isi inţarca puii. In anul 2008 s-a defrişat o porţiune de padure unde era un brad uscat cu un cuib de ulii. Avea cuibul construit ca la barza şi cand am scotocit printre crengi am adunat peste 60 de cleme de concurs din cauciuc si vreo 15 inele. Asa ca multi cursieri de-ai nostri care nu se mai intorc acasa poposesc in guşile uliilor si puilor acestora.
Eu impreuna cu fiicamea dupa Expozitia Columbofila Suceava 2008Primii pui de porumbei voiajori mi i-am procurat in anul 1991, vreo 30 la numar, de la domnul Buzincu Radu si toti erau descendenti din porumbeii adusi de el de la Stanuca Vasile din Tulcea. Tot in acelasi an am mai achizitionat cativa pui de la dl. Dr. Bilius Mircea.
Un an mai tarziu, Asociatia Columbofila Suceava organizeaza un plan de zbor peste munţii Carpaţii rasariteni, unde particip cu toţi porumbeii. Mi-aduc aminte si acum ce dezamagit am fost dupa zboruri, pentru că favoriţii mei au uitat să se mai intoarca acasa, iar eu stateam nedumerit şi ma intrebam: oare de ce?
In anul 1991, in toamna, cumpar un porumbel ceh prins de la concursuri care statea inchis de trei ani şi nu voia sa se imperecheze. Il mai ţin eu inchis vreo 6 luni incercand sa-l imperechez, dar degeaba. Hotarasc să eliberez porumbelul. Intr-o dimineaţă pleacă cehul meu si bun dus a fost. Se intoarce dupa doua saptamani si incepe sa cante. Era obosit tare. Nu-mi venea sa cred ochilor. Eram stupefiat. Porumbelul isi alege o boxa, îi fura femela altuia, o porumbiţă pe care mi-o facuse cadou dl. Dr. Bilius Mircea, ca dar de nunta. Era o porumbita bălţată, reprodusa direct din porumbelul `2424`, campionul judeţului mai mulţi ani la rând.
Din această combinaţie se naşte o femela, 342308-92, careia i-am pus numele `PRIMA`, deoarece in anul 1994 ea a participat la concursurile de fond si a devenit:
- prima mea norma la categoria fond;
- prima pasăre la categoria fond pe asociaţie din acel an, cu 59 puncte;
- prima pasăre suceveană cu punctaj sub 100 de puncte;
- prima femelă de fond a României, inaintea ei clasându-se 5 masculi la expozitia de la Sibiu;
- prima pasăre din Suceava care s-a clasat in primii 10 naţional la categoria fond;
Atunci cand ti se intampla sa deţii astfel de porumbei sportul columbofil ţi se pare mai usor. Am vândut acea femelă cu o suma frumuşică la acea dată, crezând ca voi scoate campioni pe bandă rulantă, dar timpul m-a adus cu picioarele pe pamânt si mi-a demonstrat ca porumbeii buni sunt foarte rari, precum perlele, iar dacă dintr-o familie de porumbei se nasc mai mulţi porumbei buni atunci ea este nepreţuită si nu trebuie să cautăm în altă parte. Sunt sute, mii de columbofili care nu au cunoscut gustul succesului. Acestia au ani multi de columbofilie şi muncesc in continuare cu aceeaşi ardoare ca la inceput, fiind convinşi ca vor da peste astfel de păsări care ii vor scoate din anonimat.
Fotografia de grup la o expozitie columbofila in 2001
O parte din porumbeii crescatoriei
De asemenea un alt porumbel care şi-a lăsat amprenta asupra descendenţilor mei este masculul 320530-88 de Jules Rijkaert, fiu din originali `Fakir` + `Bariolata` de la profesorul Vasiliu Mihai, din Botoşani. In anul 2001 introduc un mascul cu seria 046590-01 de la Gaby Nour care este frate cu locul 1 Krasnodon, 1000 de km, concurs seminaţional. Acesta a fost reprodus dintr-o femela originală Van der Wegen plus un mascul de la Emiel Denys care era 50% Van Bruaenne si 50% Denys pe linia lui `Tee`. Aceşti trei masculi au fost imperecheaţi de mai multe ori cu `Batrâna`, produşii lor au fost zburaţi mult, iar cei care s-au afirmat au fost folosiţi apoi la reproducţie. Am făcut mai multe incesturi din `Batrăna` cu puii ei şi au fost câţiva care au transmis puternic caractere de mari zburatori.
Am lucrat foarte consangvin aceşti porumbei şi am observat ca vin bine de la zbor produşii lor, atât la mine cât şi la alţi columbofili la care le-am dat porumbei. In ultimul timp am mai introdus o femelă de la prietenul meu, ing. Rădulescu Mihai, din Dâmboviţa, care este de linie Van Bruaene, reprodusă din doi fii de originali Van Bruaene aduşi de dl. Cărmăzan Ioan din Bucureşti şi o femelă din crescătoria Bibi Ştefănescu care este fiica din doi originali de Emiel Denys, porumbei de o calitate deosebită. Aceste două femele care provin din porumbei celebri de mare fond si care au scris istorie pe plan mondial sunt imperecheate cu cei mai buni zburatori ai mei, iar produşii lor vor fi zburaţi si sper să producă efectul scontat.
Aici primind vizita domnului Claudiu Pavaleanu
Crescatoria mea este compusă din trei compartimente la etaj, de câte 2 m lăţime si 5 m lungime pentru zburători si un compartiment de 2 m lăţime si 5 m lungime pentru pui, tot la etaj. Mai detin un compartiment la parter de 2 m lăţime pe 4 m lungime pentru rezervă, iar la matcă am un compartiment de 2 m lăţime pe 4 m lungime cu volieră din plasă, in exterior, de 3 m x 4 m unde pot iesi sa stea afară la soare. Aş vrea să specific că am spaţiu mare ppentru numarul de porumbei pe care il deţin. Numărul maxim de porumbei care populeaza crescatoria pe timp de iarnă este de 50 de bucăţi. La matcă am maxim 5 perechi, dar scot pui mai ales din cei mai buni zburatori. Până încep zborurile scot cam trei perechi de ouă din cei mai buni cursieri pe care le transfer la tardivi să crească puii. Scot cam 40 de pui, care zboara toate zborurile toamna si sunt opriţi pentru iarna numai cei care arată foarte bine la mână, care prin croiala lor arată că au calităţi deosebite să poată să zboare distanţe mari. Obişnuiesc sa imperechez după sezonul de zboruri pe cei care au zburat cel mai bine în anul respectiv, dupa criteriul `cel mai bun cu cea mai buna` şi să fac incesturi numai pe vârfuri. Mai nou asociaţia din care fac parte organizează cu puii zboruri de fond, 3 la nr. 2 x 570 km,1x 670 km. Toţi puii trebuie să zboare acest program iar la vârsta de un an zboară tot programul şi anume 1 x 570 km, 2 x 750 km, 2 x 870 km,1 x 920 km (planul de zbor pe anul 2009). Vreau să vă spun din experienţa ca porumbeii care au un fizic impresionant fac toate zborurile şi nu se simt obosiţi niciodată, iar cei care nu au cu ce… vin atât de obosiţi de le trebuie o lună să se refacă. Deci porumbeii de maraton trebuie să arate intr-un fel ca să poată să zboare distanţe lungi, iar voinţa, simţul de orientare sunt şi ele importante.
In mijlocul favoritilor mei
Nu introduc la zbor porumbeii care nu s-au refacut in totalitate, care sunt bolnavi, pe cei care isi pierd condiţia fizică din anumite motive şi pe cei care îmi dau seama că nu au sansă. Porumbeii mei sunt jucaţi la natural, sunt imperecheaţi în luna martie şi cresc câte doi pui înaintea zborurilor, după care sunt lăsaţi sa clocească şi sunt zburaţi pe oua, care cred că este cea mai bună poziţie. Văduvia este foarte bună doar pentru o etapă sau două, dar cand ai de zburat 6 etape de mare fond in 12 săptamâni atunci trebuie să foloseşti ambele metode, mai ales dacă nu ai instalaţii pentru acest lucru. Pentru zborurile de mare distanţă, si care sunt multe la număr, nu trebuie să ai porumbeii nervoşi, excitaţi, ci mai degrabă calmi. Cei nervoşi, excitaţi, vor obtine in una-două etape rezultate de top, după care îşi vor pierde condiţia, iar dacă crescătorul nu intervine atunci chiar se vor pierde. Uitati-vă câţi porumbei sunt cu două etape bune si nu au mai reuşit să o facă pe a treia, sau dacă au facut-o au acumulat puncte foarte multe si columbofilii sunt dezămagiţi. Este vina crescătorilor de fapt, pentru ca încep văduvia degrabă, nu au nici instalaţii bune, hrănesc puternic încă de la inceput, dau vitamine, excită porumbeii tare si atunci ei intră în forma la început de sezon după care cad fizic, dar mai ales psihic. În columbofilie rezultatele bune se datorează in proporţie de: 60% crescătorului, 30%porumbeilor si 10% norocului.
Un exemplar deosebit de frumos si valoros al crescatoriei